Skip to content 
Tehnologizarea specifică zilelor noastre are avantajele de a ne face mai eficienți și de a redefini timpul și valoarea lui. Timpul nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid și cu un scop. Pe de altă parte, tehnologia definește continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt puși din ce în ce mai rar în fața unor interacțiuni directe datorită telefoanelor și internetului.
Acestea ne dau iluzia unui contact direct, dar în realitate, singurul lucru atins este tastatura telefonului, sau a calculatorului. Internetul, de exemplu, reprezintă un mod de a interacționa cu ceilalți. Orice tip de comunicare indirectă înlătură multe dintre barierele care îl inhibă pe timid.
Pericolul este însă, acela că tehnologia poate deveni un paravan după care se ascund cei ce se tem de relaţiile sociale directe, iar ocaziile din ce în ce mai puține de contact direct între persoane îi pun pe acești oameni într-un mare dezavantaj.
Timizii, aparent blânzi și calmi trăiesc, de fapt, într-o continuă și permanentă stare de nesiguranță, analizându-și mereu părțile negative și preocupându-se peste măsură de părerea celorlalți despre ei.
Într-un articol al său, cunoscutul psiholog american Zimbardo, enumeră consecințele nefaste ale timidității.
Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunoștință cu oamenii și a lega prietenii, ceea ce îi împing pe timizi spre singurătate și depresie.
Apar și unele probleme cognitive cum ar fi incapacitatea de a gândi clar în prezența altora, tinzând să se blocheze în conversații. Ei pot părea din această cauză, dezinteresați sau nepoliticoși, când sunt de fapt foarte nervoși. Pot fi preocupați de fiecare aspect al înfățișării și comportamentului lor.
Trăiesc sub presiunea a două temeri:
• De a nu fi văzuți de ceilalți
• Teama de a fi văzuți dar considerați nesemnificativi.
Zimbardo a făcut și alte numeroase studii și experimente despre comportamentul uman, unul dintre ele fiind Experimentul psihologic – Stanford Prison – Philip Zimbardo.
Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu.
Ultimele concluzii la care s-a ajuns în înțelegerea acestei stări sunt următoarele:
• Unii oameni se nasc cu o inclinație a temperamentului spre timiditate. Totuși, acest fapt nu condamnă persoanele respective la „evitarea privirii celorlalți”.
• Un rol foarte important în acest aspect îl are familia și educația. Se vorbește chiar de o neurobiologie a timidității; cel puțin trei centri cerebrali care mediază frica și anxietatea sunt implicați în comportamentele timide.
• În mare parte, timiditatea este dobândită în urma experienței de viață. Incidența timidității variază cu fiecare țară. Se pare că israelienii sunt cel mai puțin timizi dintre toți locuitorii planetei.
Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecărei culturi de a atribui lauda și pedeapsa copiilor.
Trebuie să se facă însă o distincție clara intre introvertiți și timizi.
• Introvertiții au capacitate de comunicare și stimă de sine necesare relaționării cu ceilalți, dar preferă să fie singuri.
• Timizii doresc chiar foarte mult să fie cu ceilalți, dar sunt deficitari în ceea ce privește capacitatea de relaționare socială și considerația pentru propria persoană.
Timizii sunt „conștienți” de propria lor conștiință de sine și își petrec foarte mult timp concentrându-se asupra propriei persoane și asupra slăbiciunilor lor, încât le rămâne prea puțin timp să privească în jur.
Fiind o variabilă a personalității, timiditatea poate fi regăsită, într-un moment sau altul, la fiecare dintre noi, însă atunci când timiditatea este structurală, profundă și de lungă durată, psihoterapia este necesară și chiar imperativă.
Depresia necesită un tratament complex, combinând medicamente și psihoterapie. Ședințele terapeutice ajută la gestionarea emoțiilor și stresului, prevenind recidiva. Sprijinul psihologic întărește relațiile, ajutând cuplurile să depășească provocările depresiei. Alianța terapeutică este esențială pentru recuperare.
Tehnologia modernă eficientizează timpul, dar reduce interacțiunile directe, amplificând izolarea socială a celor timizi. Psihologul Philip Zimbardo subliniază că timiditatea, influențată de factori biologici și culturali, poate duce la singurătate și nesiguranță, necesitând adesea terapie.
“Psihoterapia te poate ajuta să te înțelegi mai bine, și să-i înțelegi mai bine și pe cei din jurul tău. Pentru că totdeauna, procesul de psihoterapie este și unul de creștere și dezvoltare personală. Împreună putem depăși suferința, mai simplu și mai ușor, pășind spre starea de bine.”
Copyright © 2024 Bernard Tatomir | Website realizat de SLN Digital