Fă o programare

Completeaza tabelul si te voi contacta in cel mai scurt timp posibil.

 

Bernard Tatomir
Tel:
+40727058770

Email:
contact@psiholog-domiciliu.ro

4 years ago · · 0 comments

Psihoterapia in tratarea depresiei

Depresia nu este numai o problema de molecule astfel tratamentul asa-zis “biologic”, adica pe baza de medicamente nu este suficient pentru vindecarea ei. Cei ce cred acest lucru se confrunta cu o parere extrem de limitativa (iar deprimatii stiu sa exprime acest lucru) pentru ca dimpotriva,suferinta psihicanecesita si o “ascultare”. Tratamentul medicamentos al unui pacient deprimat poate fi un aspect al ingrijirii sale, care trebuie sa fie sustinut si de un suport de psihoterapie. Din aceasta cauza, putem spune ca, psihoterapia  isi are locul sau in tratamentul depresiei.

Un sprijin psihologic permite atat o mai buna cunoastere a maladiei (distimiedepresie “atipica”psihoza maniaco-depresiva, depresie sezoniera…-Am discutat despre aceste forme de depresie in articolele anterioare) cat si prevenirea unei reintrari in depresie. Intr-adevar persoanele deprimate sunt in cea mai mare parte, fragile din punct de vedere emotional si prezinta o rezistenta la stres si anxietate destul de slabita.

Sedintele de psihoterapie le vor permite sa invete sa-si accepte mai usor emotiile, sa gestioneze mai bine constrangerile si tensiunile vietii cotidiene si sa elaboreze strategii de control al stresului si anxietatii.

In acest domeniu, va pot da exemplu de trei tipuri de terapie, care sunt extrem de indicate in tratarea depresiei si care-l ajuta pe deprimat sa-si regaseasca echilibrul.

  1. Terapia psihodinamica – precum psihanaliza, si/sau terapiile de inspiratie psihanalitica.
  2. Psihoterapiile interpersonale.
  3. Terapiile cognitiv-comportamentale.

Psihoterapia de sustinere

Anumiti specialisti, considera ca tratarea unui episod depresiv nu cere o psihoterapie specifica, ci o simpla terapie de suport. Din punctul lor de vedere este vorba despre o ascultare a pacientului, despre o serie de intrebari referitoare la tratament, la efectele acestuia, la importanta “compliantei” terapeutice a bolnavului, la viata sa cotidiana, daca resimte vreo ameliorare, cum evolueaza… insa toate acestea exploreaza mai degraba prezentul. De accea se concentreaza mai mult pe eliminarea simptomelor depresive si exista un grad crescut de recidiva.

De ce este atat de important acest dialog cu un specialist?

In primul rand, depresia este o incercare si pentru persoanele apropiate din viata voastra, mai ales pentru partenerul/partenera de cuplu. Atunci cand va simtiti rau, partenerul/partenera poate sa creada ca va indepartati de el/ea, cu atat mai mult cu cat depresia determina o scadere a relatiilor sexuale care, in plus, nici nu sunt satisfacatoare pentru deprimat. Si cum situatia aceasta se prelungeste, iata un fapt care mareste insatisfactia fiecaruia! De unde si nelinistile, indoielile, semnele de intrebare, chiar disconfortul.

Depresia poate da impresia ca partenerii nu mai au nimic in comun, dar, spre deosebire de ceea ce cred multi oameni, multe cupluri ies mai puternice din aceasta cumpana, care le aduce dovada atasamentului mutual, a tandretei lor, si a grijii reale pentru starea de bine a fiintei dragi.

Chiar daca aceasta incercare dureaza mult fiind presarata de capcane, chiar daca cere rabdare, perseverenta si o extrem de mare intelegere a partenerului. Este adevarat ca, in afara libidoului aproape inexistent din cauza depresiei, antidepresivele pot provoca aparitia unei impotente sau frigiditati, reversibile atunci cand se renunta la tratament. Dar trebuie sa acceptati o realitate: renuntarea la medicamentele prescrise, v-ar cufunda din nou in starea depresiva care, la randul ei, s-ar resfrange asupra dorintei! Prin urmare, aceasta este o perioada de abstinenta spontana si indusa, deloc usor de suportat.

Toate aceste elemente sunt binecunoscute terapeutului care le integreaza in urmarirea pacientului, explicandui-le, astfel incat el sa se cunoasca mai bine si sa-si dea seama de importanta tratamentului sau psihoterapeutic.

Alianta terapeutica presupune un cadru confortabil in care psihoterapeutul sa-i aduca subiectului suficiente informatii asupra bolii, simptomelor, curabilitatii, mijloacelor terapeutice utilizabile. Exista si riscul de a face o eventuala scurta incursiune prin experienta sa terapeutica.

In ceea ce-o priveste, persoana deprimata, impartaseste ceea ce simte, pune intrebari, vorbeste despre temerile si sperantele sale. Adesea ea se simte respinsa, sau neinteleasa de anturaj, de accea are nevoie sa apeleze la un psihoterapeut.

4 years ago · · 0 comments

Timiditatea

Tehnologizarea specifica zilelor noastre are avantajele: de a ne face mai eficienti si de a redefini timpul si valoarea lui. Timpul nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid si cu un scop. Pe de alta parte, tehnologia defineste continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt pusi din ce in ce mai rar in fata unor interactiuni directe datorita telefoanelor si internetului.

Acestea ne dau iluzia unui contact direct, dar in realitate, singurul lucru atins este tastatura telefonului, sau a calculatorului. Internetul, de exemplu, reprezinta un mod de a interactiona cu ceilalti. Orice tip de comunicare indirecta inlatura multe dintre barierele care il inhiba pe timid. Pericolul este insa, acela ca tehnologia poate deveni un paravan dupa care se ascund cei ce se tem de relaţiile sociale directe, iar ocaziile din ce in ce mai putine de contact direct intre persoane ii pun pe acesti oameni intr-un mare dezavantaj.

Timizii, aparent blanzi si calmi traiesc, de fapt, intr-o continua si permanenta stare de nesiguranta, analizandu-si mereu partile negative si preocupandu-se peste masura de parerea celorlalti despre ei.

Intr-un articol al sau, cunoscutul psiholog american Zimbardo, enumera consecintele nefaste ale timiditatii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunostinta cu oamenii si a lega prietenii, ceea ce ii imping pe timizi spre singuratate si depresie. Apar si unele probleme cognitive cum ar fi incapacitatea de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt de fapt foarte nervosi. Pot fi preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a douatemeri: de a nu fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti dar considerati  nesemnificativi.

Zimbardo a facut si alte numeroase studii si experimente despre comportamentul uman, unul dintre ele fiind Experimentul psihologic – Stanford Prison – Philip Zimbardo

Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu. Ultimele concluzii la care s-a ajuns in intelegerea acestei stari sunt urmatoarele:

  • Unii oameni se nasc cu o inclinatie a temperamentului spre timiditate. Totusi, acest fapt nu condamna persoanele respective la „evitarea privirii celorlalti”.

 

  • Un rol foarte important in acest aspect il are familia si educatia. Se vorbeste chiar de o neurobiologie a timiditatii; cel putin trei centri cerebrali care mediaza frica si anxietatea sunt implicati in comportamentele timide.

 

  • In mare parte, timiditatea este dobandita in urma experientei de viata. Incidenta timiditatii variaza cu fiecare tara. Se pare ca israelienii sunt cel mai putin timizi dintre toti locuitorii planetei. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor.

Trebuie sa se faca insa o distinctie clara intre introvertiti si timizi.
Introvertitii au capacitate de comunicare si stima de sine necesare relationarii cu ceilalti, dar prefera sa fie singuri. Timizii doresc chiar foarte mult sa fie cu ceilalti, dar sunt deficitari in ceea ce priveste capacitatea de relationare sociala si consideratia pentru propria persoana.

Timizii sunt „constienti” de propria lor constiinta de sine si isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persoane si asupra slabiciunilor lor, incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.
Fiind o variabila personalitatii, timiditatea poate fi regasita, intr-un moment sau altul, la fiecare dintre noi, insa atunci cand timiditatea este structurala, profunda si de lunga durata, psihoterapia este necesara si chiar imperativa.

4 years ago · · 0 comments

Dependenta

Creierul si dependenta

De multe ori, dependența este percepută în termeni de moralitate; persoanele dependente sunt etichetate ca ”viciate” și ”fara motivatie”.
Studii din ce în ce mai aprofundate, pe animal și om, au demonstrat că dependența presupune o serie de modificări biologice la nivel cerebral, care se reflectă în modificări comportamentale asociate.
Fiecare regiune a creierului are funcții specifice, iar acest lucru se poate vedea cel mai bine în cazul bolilor care afectează zone bine definite și care au o expresie clinică clară (ex., afectarea printr-un accident vascular cerebral a ariei din creier responsabile de vorbire va genera o problemă care se numește afazie – incapacitatea de a rosti cuvintele)
Dependența de substanțe nu înseamnă doar administrarea substanței respective și efectele imediate ale acesteia. Fiecare administrare generează modificări la nivel cerebral, care se vor menține mult timp.
Funcții si regiuni la nivel cerebral?
Regiunea Funcția
Nucleus accumbens Considerat ”centrul plăcerii”.
Stimularea sa produce senzații plăcute și se asociază cu tendința de a căuta din nou stimulul respectiv.
Aria tegmentală ventrală (ATV) Asociată cu ”pofta” sau ”cravingul”, care are ca substrat modul în care neuronii din această regiune utilizează o substanță denumită ”dopamină”.
Cortex prefrontal Rol important în autocontrol și inhibiția comportamentelor nedorite.
Dependența de jocuri de noroc. Ce presupune tratamentul și în ce constă?
Dependenţa de jocuri de noroc afecteaza intens viaţa jucătorului şi a familiei sale. Jucătorul patologic va continua să joace, mizând pe faptul că „de data asta va câştiga”, după ce s-a îndatorat post-mortem, lăsându-şi pe drumuri apropiaţii şi familia extinsă. Psihiatrii specializaţi în adicţii spun că numărul jucătorilor patologici e corelat pozitiv cu numărul în creştere al spaţiilor dedicate acestor jocuri.
În contextul numărului tot mai mare al persoanelor care dezvoltă şi solicită tratament pentru această dependenţă, vă spunem ce este această adicţie, cum o recunoaştem, în ce context e mai probabil să o dezvolţi, dar mai ales cum o poţi trata şi cât te costă tratamentul.
Numărul jucătorilor patologici e corelat pozitiv cu numărul în creştere al spaţiilor dedicate acestor jocuri, spun psihiatrii şi psihoterapeuţii clinicii Aliat din Bucureşti, specializată în tratamentul adicţiilor. Aceştia au explicat cum recunoaştem dependenţa de jocuri de noroc, ce o declanşează, cine e mai susceptibil să o dezvolte, în ce context, dar mai ales în ce constă, cât costă şi cât durează tratamentul acestei adicţii.
Ce este şi ce o declanşează?
Este o tulburare de control al impulsurilor, caracterizată prin eşecul recurent de a rezista impulsului de a juca, în ciuda consecinţelor negative severe prezente în plan personal, profesional sau familial. Dacă există o comorbiditate cu alte tulburări legate de substanţe sau alte tulburări clasificate în cărţile de specialitate, unii dintre jucători dezvoltă dependenţă mai uşor decât alţii. În declanşarea dependenţei sunt incriminaţi factori genetici şi factori de mediu specifici, în proporţii egale.
Femeile reprezintă în prezent jumătate dintre toate persoanele aflate în tratament pentru această tulburare, cu toate că bărbaţii sunt de două ori mai susceptibili de a avea o problemă legată de jocurile de noroc.
Care este amploarea acestei dependenţe în România?
Amploarea acestei dependenţe este crescută, dar nu s-au făcut studii (reprezentative la nivel naţional) sau estimări în acest domeniu.
Numărul de solicitări de tratament pentru această dependenţă este considerabil şi e în continuă creştere. Ele sunt adresate, în principal, din partea familiilor jucătorilor care caută tratament de specialitate.
Aşa cum se poate observa foarte uşor creşterea numărului de case de pariuri sportive şi cazinouri, din ultimii ani din ţară, dar mai ales în oraşele mari, putem deduce că şi numărul de persoane care frecventează aceste locuri este într-o continuă creştere. Procentul celor care dezvoltă această adicţie este direct proporţional cu numărul caselor de pariuri şi cazinouri.
Cum recunoaştem un impatimit al jocurilor de noroc?
De fiecare dată când are o bucurie sau o tristeţe el joacă. Îşi trăieşte toate nevoile prin joc. Are mereu impresia că va câştiga şi nu se va opri din joc nici când conştientizează că şansele sunt împotriva sa.
Un jucător patologic cheltuieşte o cantitate excesivă de timp şi bani la jocurile de noroc care afectează negativ viaţa lui şi a familiei sale, spre deosebire de jucătorul profesionist care are succes financiar, datorită aptitudinilor sale. De regulă, un jucător dependent nu se poate abţine să joace pe o perioadă mai mare de o săptămână.
Ce comportamente ale jucătorului ar trebui să fie pentru familia sa semnale de alarmă că adicţia deja s-a instalat, şi nu e doar o preocupare oarecare a subiectului?
Simptomele sunt mai greu de observat de către familie. În general, ele au următorul caracter: preocuparea foarte mare pentru diversele jocuri de noroc, urmărirea jocurilor la televizor sau pe telefon pe perioade mari de timp, discuţii foarte lungi pe tema jocurilor, discuţii despre cum au câştigat alţii sume impresionante, lipsa banilor cheltuiţi pe această activitate e din ce în ce mai vizibilă, vinderea bunurilor care-i aparţin lui sau familiei.
În ce fel desfigurează această adicţie viaţa jucătorului patologic?
Persoana în cauză joacă până îşi cheltuie toate averile apoi se împrumută şi nu mai poate plăti aceste datorii. În cazurile nefericite, se împrumută de la persone periculoase. În multe dintre aceste cazuri, părinţii sunt nevoiţi să intervină pentru a-şi salva fiul/fiica, indiferent de vârstă. Această situaţie îi pune în dificultăţi financiare foarte mari, multe fiind cazurile în care sunt nevoiţi să-şi vândă propria casă pentru a salva familia fiului dependent de jocuri de noroc.
Sunt alte cazuri în care părinţii sau familia se trezesc cu toate lucrurile din casă vândute. Uneori chiar şi cu casa vândută. Evident că aceste lucruri afectează profund şi irevocabil toate persoanele care-i sunt apropiate jucătorului patologic de jocuri de noroc. În urma acestor episoade, prin care familiile ajung la limita supravieţuirii, jucătorul tot nu se opreşte din jucat. Şi astfel povestea poate continua la fel de dramatic.
De ce unii dintre jucători dezvoltă această dependenţă, şi alţii nu?
În continuare, specialiştii clinicii Aliat ne răspund ca nu există un model conceptual teoretic unic responsabil pentru variabilele biologice, psihologice şi sociale care contribuie la dezvoltarea jocului de noroc patologic (gambling). Există constatări care arată că tulburările legate de substanţe şi tulburările de tip adictiv ale jucătorilor patologici de noroc împart caracteristici cauzale comune.
Însă şi alte tulburări compulsive (precum, shopping compulsiv, comportament sexual riscant, dependenţa de computer) ar putea fi biologic legate. Totuşi, comorbidităţile jucătorilor patologici sugerează o posibilă legatură cu tulburarea legată de uzul de alcool şi unele substanţe.
Care sunt variabilele de mediu care favorizează instalarea dependenţei ?
Jucătorii patologici tind să aibă un părinte cu abuz de alcool sau alte substanţe, accentul familiei pe simboluri materiale şi financiare, disciplina parentală incorectă, pierderea unui părinte prin divorţ, separare, deces favorizând dezvoltarea dependenţei de jocuri de noroc. Nu există un profil psiho-socio-demografic bine conturat al aceste persoane. Condiţiile în care se dezvoltă patologia sunt individuale, aşa cum am spus mai devreme.
Pofta (craving-ul) din jocul de noroc patologic joacă un rol important în dezvoltarea dependenţei care poate precipita recăderea. Cum recunoaştem craving-ul în această patologie?
Craving-ul este o nevoie intensă şi irezistibilă de a juca care este însoţită de o senzaţie de nelinişte sau de iritabilitate în momentul în care încearcă să reducă sau să înceteze să mai joace. Este similară oricărei alte pofte sau nevoi de consum din dependenţele de substanţe. Este un semn al dependenţei, iar când acesta este destul de puternic, devine destul de greu să lupţi împotriva lui.
Cum putem trata această dependenţă şi cât costă ?
Tratamentul e complex, implică sesiuni de terapie, de multe ori însoţite şi de medicaţie. Putem vorbi şi de internări, numai dacă sunt asociate şi alte tulburări. Este vorba despre tulburările depresive, tulburările afective, alte tulburări induse de consum de substanţe. Putem vorbi de aceasta asociere (între adicţia de jocuri şi alte tulburări), dar mai rar.
La cea mai mare parte a persoanelor care au această adicţie, tratamentul constă doar în şedinţe de psihoterapie. Aceasta presupune participarea la patru-şase şedinţe de terapie lunar. Costul acestor şedinţe diferă de la clinică la clinică. Pentru celelalte persoane, trebuie avută în vedere şi valoarea medicamentelor şi a internării, acolo unde este cazul.
Cât durează ?
Este un tratament de durată medie spre lungă. Un tratament de doar câteva luni nu va rezolva aceste probleme. Recuperarea este un proces care implică schimbare şi evoluţie progresivă, înseamnă să duci o viaţă echilibrată în absenţa nevoii de gambling.
Etapele principale prin care va trece un jucător patologic sunt: controlul adicţiei care poate dura până la trei luni; rezolvarea problemei care determină adicţia – între 6 luni şi 24 luni; menţinerea unui stil de viaţă fără adicţie care se întinde pe perioadă nedeterminată şi care poate fi făcută cu ajutorul grupurilor de suport sau de unul singur.
Relevant e că această dependenţă se poate vindeca, în urma aplicării tratamentului.
Cum se agravează adicţia în absenţa oricărui tratament?
Rezistenţa la joc devine din ce în ce mai mică; se vor amplifica consecinţele negative ale acestei adicţii care vor duce la distrugerea carierei, a vieţii familiale şi sociale a jucătorului. Practic putem afirma că efectele acestei dependenţe sunt devastatoare.
Dacă te regăseşti în cele de mai sus sau cunoşti pe cineva care prezintă aceste simptome, te voi ajuta! Ma poţi contacta la: 0727.058.770 sau bernardtatomir@gmail.com

Facebook
IMPREUNA PUTEM AJUTA !